Nielsen, Weinberg și Brahms, într-un concert de profunzime la Filarmonica Enescu

Pe 18 și 19 iunie 2026, Filarmonica George Enescu a găzduit unul dintre cele mai consistente concerte ale stagiunii, cu dirijorul Thomas Dausgaard la pupitru și violoncelistul Mario Brunello ca solist, într-un program alcătuit din lucrări de Carl Nielsen, Mieczysław Weinberg și Johannes Brahms.

Stagiunea 2025-2026 a Filarmonicii George Enescu a inclus constant lucrări de muzică contemporană, piese pentru voce și orchestră, alături de concerte și simfonii așteptate de publicul meloman. Concertul din această săptămână s-a înscris în aceeași logică editorială, propunând doi compozitori mai rar programați în România: Carl Nielsen, reprezentant al muzicii nordice din prima jumătate a secolului XX, și Mieczysław Weinberg, compozitor de origine polonezo-evreiască format în umbra lui Dmitri Șostakovici, al cărui destin personal a fost marcat profund de tragedia Holocaustului.

Seara a debutat cu Uvertura Helios, op. 17 de Carl Nielsen, lucrare care a funcționat ca introducere în atmosfera concertului. Potrivit Bookhub, Dausgaard „a lăsat muzica să se audă în toată splendoarea ei", coordonând orchestra cu precizie și obținând o redare nuanțată a tablourilor sonore pe care Nielsen le-a construit în jurul călătoriei solare. Alegerea acestei piese nu a fost întâmplătoare: Dausgaard este el însuși un apropiat al operei lui Nielsen, iar includerea sa în program reprezintă o formă de asumare a unui patrimoniu artistic.

Momentul central al serii a fost Concertul pentru violoncel și orchestră, op. 43 de Weinberg, interpretat de Mario Brunello. Bookhub notează că lucrarea „este dovada clară că și în timpul regimului comunist s-a putut compune muzică de calitate, fără concesii din partea compozitorului", Weinberg reușind să transforme experiențele dramatice ale biografiei sale în muzică de o intensitate aparte. Brunello a abordat partitura cu o combinație de rigoare tehnică și implicare emoțională, iar prestația sa a fost apreciată drept una dintre cele mai memorabile ale întregii stagiuni.

În partea a doua, orchestra a interpretat Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98 de Johannes Brahms, lucrare în care compozitorul pornește de la ciacona din Cantata nr. 150 de Bach, construind deasupra acestui fundament o arhitectură simfonică de mare complexitate. Dausgaard a condus simfonia cu aceeași atenție față de detaliu, valorificând resursele Orchestrei Filarmonicii George Enescu.

Concertul marchează apropierea de finalul stagiunii și confirmă, o dată în plus, că programarea asumată, cu lucrări dificile și artiști de substanță, rămâne un reper al vieții muzicale bucureștene.